Recultivarea agricolă cuprinde un progam complex de asanare, refertilizare, recoltare, selecţionare a seminţelor şi de dirijare competentă a fâneţei şi păşunatului pentru prevenirea degradării solului de către animale.
Este recomandat ca înainte de a se trece la recultivarea agricolă propriu-zisă, să se facă cercetări legate de ameliorarea solurilor slab productive de pe halde, de optimizarea repartiţiei şi a aplicării îngrăşămintelor, de prognoza evoluţiei solurilor prin îmbunătăţiri funciare.
Recultivarea agricolă a haldelor de steril se execută în două etape:
a) prima etapă: după ameliorarea terenului, se urmăreşte regenerarea fertilităţii solului, unde se recomandă plante nepretenţioase faţă de condiţiile de sol, rezistente faţă de boli şi dăunători şi care dau cantităţi mari de materie vegetală. Plantele recomandate spre a se cultiva sunt leguminoasele (lucerna, trifoi). Pe baza experimentărilor care se fac în câmp, este necesar să se folosescă îngrăşăminte în cantităţi duble şi să se adopte un sistem eficient de rotaţie a culturilor (asolamente).
b) a doua etapă: în funcţie de condiţiile pedoclimatice, cultivarea plantelor agricole de bază, se face la patru-cinci ani după prima, unde se obţin recolte normale.
La recultivarea agricolă a haldelor de steril trebuie să se ţină cont de: tratarea cu apă (irigarea), aeraţia activă a terenului, aplicarea îngrăşămintelor.
1. Tratarea cu apă (irigarea) – constă în stropirea cu apă sau udarea suprafeţelor în vederea cultivării vegetaţiei. Tratarea cu apă se face după ameliorarea terenurilor de pe haldă, supus recultivării agricole. Calitatea apei de udare este determinată de gradul şi felul mineralizaţiei, de cantitatea şi felul materialelor în suspensie, precum şi de gradul de aeraţie. Cea mai utilizată metodă de udare este aspersia.
2. Aeraţia activă a terenurilor – este necesară pentru satisfacerea cerinţelor de oxigen ale rădăcinilor şi a cerinţelor de azot ale microorganismelor, şi pentru eliminarea CO2 care rezultă din procesele biochimice ce au loc în sol. În acest apare porozitatea de aeraţie, care are diferite valori pe profilul haldei, în funcţie de textură. Regimul aerului din sol este strâns legat de regimul hidric. Excesul de umiditate din sol determină o aeraţie insuficientă, reduce volumul de aer sub valoarea limită a capacităţii de aer, şi împiedică totodată circulaţia aerului din sol. Totodată are loc o scădere a conţinutului în oxigen şi o îmbogăţire a conţinutului în CO2.
3. Aplicarea îngrăşămintelor – se face după irigarea terenurilor de pe halde, cu gunoi de grajd sau îngrăşăminte chimice: azotatul de amoniu, superfosfatul, sarea potasică, etc.
În urma studiilor teoretice, a cercetărilor de laborator, şi a experimentelor efectuate pe teren în decursul mai multor ani, s-au elaborat următoarele concluzii:
- este recomandat ca în primii 4-5 ani pe haldele de steril redate în circuitul agricol să se cultive plante ca: lupin, mazăre, sorg zaharat;
- după cultivarea leguminoaselor, utilizate ca îngrăşământ verde, se poate trece la cultivarea cerealelor (grâu), şi prăşitoarelor (porumb, floarea-soarelui);
- pe suprafeţele plane şi pe taluzuri se pot cultiva şi planta specii care să constituie perdele de protecţie şi filtre de purificare: nucul, mărul, prunul, alunul, etc.

Ghidra, V., Ecotoxicologie şi monitorizarea principalilor agenţi poluanţi, Ed. Studia, Clu-Napoca, 2006.
Maxim, A., Curs de reabilitare a ecosistemelor degradate industrial, 2008-2009.
Rusu, T., Protecţia mediului şi a muncii, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 1999.
Stugren, B., Bazele ecologiei generale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
***Legea nr. 137/1995 – legea protecţiei mediului.

Articol elaborat de Colceriu Paul

Citometria în flux

Citometria în flux este o tehnică nouă, de mare complexitate şi permite determinarea simultană a mai multor parametrii chimici şi a celor fizici a unei celule care este în mişcare intr – un sistem fluid.
Citometria în flux se poate defini ca: măsurarea proprietăţiilor celulelor într – un sistem fluid.
Flow – în mişcare, cyto – celulă, metry – măsură.
Citometira în flux este o tehnică modernă şi performată ce analizează celula şi face măsurători rapide cu rezoluţie superioară, separat pentru fiecare celula în parte sau a componenţei celulare (cromozomi, acizii nucleici, complexe imune, organite celulare etc.) care se află în cadrul unei suspensii.Se pot face analize multiparametrice simultane, cu un număr mare de particule de la 400 la 3000 de particule/secundă şi a căror caracteristici au coeficiente mici de variaţie.
În procesul de citometrie în flux numărul de celule analizate într – un timp scurt este foarte mare, nu este posibilă localizarea antigenelor celulare şi sunt posibile analizele multiparametrice.
În sistemul fluidic celulele în suspensie sunt aliniate pentru prezentarea individuală a sistemului de excitare.
În sistemul optic o sursă laser luminează fiecare celula, iar lumina reflectată este colectată de detectori.
În sistemul electronic datele colectate sunt convertite într – un semnal electric.
Interpretarea datelor – datele colectate sunt convertite în date digitale
Principilul metodei:
Celulele se injectează într – un curent fluid acesta fiind numit şi curent purtător.Suspensia trece print – o zonă de detecţie iar în această detecţie fiecare particulă în parte interacţionează cu o sursă de excitaţie luminoasă.
Semnalele lunimoase se detectează simultan datorită a 4 fotodetectori şi sunt transformate în semnale electrice echivalente apoi sunt amplificate şi convertite în semnale digitale.
Pentru fiecare particulă în parte se vor obtine 4 parametrii diferiţi: FSC şi SSC care au caractere morfologice şi FL1 şi FL2 acestea fiind emisia de fluroscenţă.
FSC – (Forward Scatter) “împrăştiere înainte” – dimensiunea si forma particulelor.
SSC – (Side Scatter) “împrăştiere laterală” – granularitatea particulelor.
FL1/2 – Intensitatea fluorescentei este proportionala cu cantitatea colorantului fixat, respectivcu cantitatea componentei celulare de interes (acizi nucleici, antigene de suprafata).
Importanţa FSC şi a SSC
Corelarea datelor despre dimensiunea si structura interna acelulelor permite diferentierea tipurilor celulare intr – o populaţie heterogenă de celule
Aplicatiile citometriei in flux:
•Dimensiune, structura interna a celulei;
•Continutul de ADN (ciclu celular, ploidie, proliferare);
•Continutul de ARN;
•Analiza si sortarea cromozomilor;
•Expresia si localizarea proteinelor;
•Antigene de supratafa, intracelulare si nucleare;
•Apoptoza;
•Viabilitatea celulară

Bibliografie:
1.www.scribd.com
2.Flow cytrometry applications in cell culture – A. Nicholas
Articol elaborat de Micuţaru Alexandru – Ioan

Burse Marie Curie

Acţiunile Marie Curie oferă numeroase oportunităţi pentru cercetători de a face parte dintr-o echipă de cercetare într-o altă ţară. Finanţarea este disponibilă pentru cercetatorii din Europa cât si pentru cei de pe plan internaţional.Pentru a dezvolta relaţiile dintre cercetători, UE oferă finanţare pentru cercetătorii care provin din ţări terţe pentru a fi instruiţi în Europa. Trei tipuri de aşa – numitele “Acţiuni individuale de acţionare” sunt puse la dispoziţia cercetătorilor de toate vârstele, cu experienţă de cel puţin patru ani sau cu un grad de doctorat.
Bursele Marie Curie sunt burse prestigioase pentru cercetători, aceştia trebuie să aibă experienţă sau să fie în posesia unei diplome de doctorat sau 4 ani de experienţă.
Bursele se acorda pe o perioadă începând de la 12 luni până la 36 de luni, iar acestea se împart în 3 tipuri: IEF – Burse Intra – Europene, IOF – Burse pentru cercetători care pleacă în afara Europei, IIF – Burse pentru cercetătorii care vin în Europa.
IEF Marie Curie bursele intra – europene spijină dezvoltarea carierei de cercetător cu experienţă în diferite etape ale carierei lor.
Scopul este de a le oferi mijloacele financiare pentru formare profesională avansată printr-o cercetare sau să dobândească competenţe complementare la o organizaţie europeană, cea mai potrivită pentru nevoile lor profesionale. Acest lucru va oferi cercetatorilor stimulul de care au nevoie pentru a ajunge la independenţa profesională. Înainte de a aplica pentru finanţare, cercetătorii trebuie să găsească o echipă de cercetare dintr-un stat UE sau asociat dispus să îi ia pe o perioadă de la unu – la doi ani de şedere.
Reclamanta se aplică Comisiei, împreună cu instituţia gazdă.Comisia selectează reclamantele cele mai potrivite şi semnează un contract cu gazda.Cercetătorul semnează apoi un contract cu instituţia.

Rezultatul preconizat:
-dezvoltarea semnificativă în cariera de cercetător.
-acumularea de competenţe ce cercetare diferite şi complementarea la un nivel avansat.
-atingerea unui nivel de maturitate profesională.
-are o importantă semnificaţie în dezvoltarea celor mai promiţătoare cercetări active în Europa.
IIF – Burse pentru cercetătorii care vin în Europa – sunt burse pentru cei mai buni cercetători din lume care pot veni în Europa pentru schimb de cunoştinţe.
Rezultate preconizate:
-cunoştinţe avansate în cariera de cercetător.
-dobândirea de competenţe de cercetare complementare la un nivel avansat.
-atingerea unei poziţii de lider independent.
-construirea unei relaţii internaţionale de cercetare.
IOF – Burse pentru cercetătorii care pleacă în afara Europei, sunt burse pentru cercetătorii de top din Europa, care urmează să fie instruiţi şi să dobândească noi cunoştinţe într-o organizaţie de cercetare de nivel înalt dint-o ţară tertă.
Obiective:
-pentru a consolida dimensiunea internaţională a carirei pentru cercetători.
-pentru a transfera cunoştinţe dobândite de către MS&AC.
Rezultatul preconizat:
-progrese semnificative în cariera de cercetător
-dobândirea de competenţe de cercetare complementare la un nivel avansat
-ajungerea la o poziţie de maturitate profesională şi contruirea de relaţii de cercetare internaţională

Bibliografie:
1.http://ec.europa.eu/mariecurieactions
2.http://scholarship-positions.com/2011-marie-curie-intra-european-fellowship-for-career-development-ief/2011/05/17/

Articol elaborat de Micuţaru Alexandru – Ioan

Fundaţia Federală Germană pentru Mediu (DBU) a fost întemeiată în anul 1991 prin decizia Parlamentului Federal German şi are ca scop protejarea mediului înconjurător, o atenţie aparte acordându-se activităţii economice a întreprinderilor mijlocii. Se acordă susţinere financiară în următoarele domenii de bază: tehnica mediului, cercetarea mediului şi protecţia naturii, precum şi comunicarea de mediu şi protejarea patrimoniului cultural. În calitatea sa de fundaţie de utilitate publică şi persoană juridică de drept privat, Fundaţia Federală Germană pentru Mediu este activă în afara programelor naţionale, dar le poate completa pe acestea. Această Fundaţie se află printre cele mai mari fundaţii de mediu din lume. De la începutul activităţii sale DBU a susţinut în total 7800 de proiecte în valoare de peste 1,4 mld. euro.
Pe lângă finanţarea proiectelor DBU are şi două programe de burse: programul de burse pentru doctoranzi din domeniul mediului în Germania şi programul burselor de cercetare pentru Europa Centrală şi de Est, care oferă tinerilor cercetători absolvenţi de facultate din ţările Europei Centrale, de Est şi de Sud-Est posibilitatea unui sejur de cercetare în domeniul mediului în instituţiile din Germania. Până în prezent au fost acordate circa 1500 de burse, dintre care mai mult de 600 de burse în cadrul programului burselor de cercetare pentru Europa Centrală şi de Est. Raza geografică a susţinerii financiare a proiectelor în Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est este determinată în continuare de calitatea de stat-membru al Uniunii Europene: ţări eligibile pentru finanţare sunt Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Cehia şi Ungaria; la acestea se adaugă regiunea Kaliningrad, precum şi potenţialele ţări candidate la Uniunea Europeană din Balcani. Posibilităţi de susţinere financiară există şi pentru Ucraina (Lviv). Bilanţul arată ca mai mult de 90% din proiectele internaţionale ale Fundaţiei Federale Germane pentru Mediu vizează ţările menţionate mai sus. Susţinerea financiară a proiectelor la nivel internaţional de către Fundaţia DBU are la bază premiza, că partenerul de încredere şi condiţiile cadru garantează o colaborare sigură, bazată pe încredere. De obicei susţinerea financiară a proiectelor în străinătate se bazează pe o cooperare între partenerul străin şi un partener german, unde ultimul preia rolul de aplicant faţă de Fundaţia Federală Germană pentru Mediu. Se preconizează ca partenerul german ales să preia rolul său nu doar formal, ci să se implice activ în planificarea şi aplicarea în realitate a proiectelor comune.
Partenerul german, dar şi ministerele, asociaţiile şi instituţiile de cercetare contribuie la aceea, ca proiectele Fundaţiei DBU sa-şi menţină şi în străinătate semnificaţia de proiect-model şi să genereze impulsuri concrete în vederea îmbunătăţirii situaţiei mediului. Din acest considerent se va prezenta Fundaţiei DBU în faza de încheiere a proiectului, împreună cu rapoartele finale obligatorii, şi o descriere generală a proiectului în limba ţării-partener, pentru a se asigura proliferarea informaţiilor despre proiect în ţara respectivă.
Biliografie
1) http://www.dbu.de/

Articol elaborat de Malinas Cristian

Multe tipuri de materii organice pot fi folosite pentru compostare , printre acestea se numără: iarbă , frunze, fân, paie, buruieni, gunoi de grajd, ştiuleţi, coceni , tulei, ziare mărunţite , rumeguş, cenuşă de lemn, şi de multe tipuri de reziduuri rezultate din grădinărit. Dacă compostul este redat înapoi grădinii acesta va face ca multe din seminţele de buruieni să nu încolţească
Majoritatea resturilor menajere, de asemenea, pot fi utilizate în grămada de compost. Unele resturi menajere care nu ar trebui să fie utilizate sunt uleiurile, grăsimile, resturi de carne şi oase. Aceste reziduuri pot atrage câini, şobolanii sau alte animale. De asemenea, pot dezvolta un miros neplăcut în timpul descompunerii. Grăsimile sunt greu de descompus ceea ce face ca timpul necesar compostării să crească .
Plantele , florile, zarvaturile infectate din gradină nu ar trebui puse în grămada de compost numai dacă procesul de compostare este lăsat să se încheie în totalitate sau poate sta neutilizat în grămada mai mulţi ani. Deşi căldura degajată în timpul compostării poate să omoare o parte din dăunători , o parte pot supravieţui şi pot ajunge înapoi în grădină.
Deşi gunoiul de grajd este adesea o bună sursă de azot, acestea ar trebui să fie utilizat cu prudenţă . Spălaţi-vă întotdeauna mâinile foarte bine după manipularea compostului care conţine gunoi de grajd de orice fel.

Procesul de compostare
Valori ale raportului C:N în materiile supuse compostării
• Gunoi de porcine 5-7:1
• Gunoi de păsări (proaspăt) 10:01
• Gunoi de pasăre (cu aşternut) 13-18:1
• Deşeuri vegetale 12-20:1
• Zaţ de cafea 20:1
• Gunoi de bovine 20:1
• Iarbă cosită 12 – 25:1
• Gunoi de cabaline (proaspăt) 25:1
• Gunoi de cabaline (cu aşternut) 30-60:1
• Tulei de porumb 60:1
• Paie 40 – 100:1
• Scoarţa de copaci 100-130:1
• Hârtie 150 – 200:1
• Aşchii de lemn, rumeguş 200 – 500:1
• Lemn 700:1
Durata de timp necesară pentru procesul de compostare depinde de mai multe condiţii:
• Raportul C:N
• Suprafaţa de particule
• Aeraţie
• Umiditate
• Temperatură

Raportul C:N. Toate materiile organice conţin carbon şi azot. Carbonul este o componentă majoră al celulozei şi ligninei care conferă rezistenţă pereţilor celulari. Azotul se găseşte în proteine şi în multe alte elemente ale celulelor plantelor.
Raportul (C: N) carbon – azot al unei material este estimarea valorilor celor două elemente conţinute . Raportul este de obicei bazat pe procentul de substanţă uscată al carbonului şi azotului din material. Un raport de 30:1 este ideal pentru activitatea microorganismelor din compost. Acest raport poate fi obţinut prin controlul materialului introdus în compost sau prin introducerea în acesta de azot din fertilizanţi sau materiale bogate în azot cum ar fi gunoiul de grajd sau iarbă cosită .
Tabelul 1 indică raporturile aproximative pentru anumite materiale comune adăugate la grămezi de compost. Elementele din partea de sus a listei sunt mai bogate în azot, cele din partea de jos sunt mai bogate în carbon.
Aceşti indici reprezintă ponderea azotului din greutatea totala a materialului. Deci, în primul exemplu, 5 – 7 kilograme de gunoi de porc uscat ar conţine aproximativ un kilogram de azot, şi în cealaltă extremă, 500 de kilograme de rumeguş ar putea conţine doar un kilogram de azot.
Raportul de 30:1 din compost este cel mai bun raport pentru a asigura rezervele de energie ( carbonul) şi proteină necesară sintezei (azotul) microorganismelor astfel încât acestea din urma să poată funcţiona eficient şi rapid. Pentru a estima raportul C: N dintr-un amestec, se fac mediile rapoartelor dintre materiile individuale. De exemplu, un amestec de părţi egale de iarbă cosită şi frunze ar putea avea un raport C: N al (20 + 50) ÷ 2 = 35.

Bibliogafie
1) www.icpa.ro/
2) www.agrimedia.ro

Articol elaborat de Malinas Cristian

Bursele Marie Curie au fost infiintate in 1990, si peste 15000 de cercetatori au primit burse individuale. Deasemena 2010 s-a inregistrat o crestere cu 20% a numarului de cereri depuse in 2009 si cu 70% a celor depuse in 2008, au existat 5000 de cereri in 2010. Bursele Marie Curie presupun mobilitatea cercetatorilor in Europa. Acesta este un criteriu fundamental de realizare a proiectului de cercetare. Regatul Unit este tara care gazduieste cel mai mare numar de cercetatori Marie Curie, fiind urmat de Germania, Franta, Spania, tarile de Jos si Italia. Exista si alte burse cum ar fi bursele DAAD care fac parte din cadrul burselor in strainatate pentru studenti oferite de universitati, fundatii si alte institutii din strainatate, deasemena bursele Guvernului francez, bursele Agentiei Universitare a Francofoniei (AUF), bursele Marie Curie, bursele Fulbright in Statele Unite ale Americii. Bursele comunitare au fost lansate in anii 60, inregistrand o crestere exponentiala, astfel celui de-al 7-lea Program Cadru alocandu-i-se 4,7 miliarde de euro pana in 2013. 80% din finantare a byrselor Marie Curie se adreseaza tinerilor cercetatori sub 35 de ani, doctoranzi sau post-doctorat. Astfel, li se ofera sansa, in cadrul Actiunilor Marie Curie, de a face parte din echipe de cercetare din institute de cercetare din strainatate. „Marie Curie Training Sites” presupune stagii pe o perioada de maxim un an in cadrul studiilor doctorale, iar „Marie Curie Industry Host”, stagii de cercetare in industrie. Exista chiar posibilitatea transferarii tehnologice la nivel postdoctoral. Actiunile Marie Curie sustin si reintegrarea cercetatorilor care revin din strainatate. Acestea fac parte din programul specific „Persoane” sau „Oameni”, cum este denumit de unii autori. Programul specific “Persoane” confirmă faptul ca una dintre cele mai importante modalitati de dezvoltare in domeniul stiintei si tehnologiei este cantitatea si calitatea resurselor umane, punand accent pe componenta „oameni”. Pentru a sustine dezvoltarea si consolidarea Spatiului European al Cercetarii, obiectivul acestui program este sa faca Europa „mai atractiva” pentru cei mai buni cercetatori. Obiectivele programului „Persoane” sunt de-a stimularea imbratisarii profesiei de cercetator, incurajarea cercetatorilor europeni sa ramana in Europa, atragerea catre Europa, a cercetatorilor din lumea intreaga, facand Europa mai atractiva pentru cei mai buni cercetatori. Aceste actiuni vizeazs cercetatori in toate etapele carierei, din sectorul public si privat, de la formare initiala in cercetare la invstare pe tot parcursul vietii si dezvoltarea carierei. De asemenea, se vor face eforturi de a creste participarea femeilor cercetator prin conceperea actiunilor astfel astfel incat sa asigure un echilibru munca si viata personala echilibrat si facilitarea reluarii carierei de cercetator dupa o pauza.
Bibliografie:
http://www.tuiasi.ro/users/62/Oferte%20burse%20de%20mobilitate%20studenti%202008-2009.pdf pag 1-2
http://www.umfcluj.ro/Document_Files/International-Mobilitati-individuale/00000173/x4mfw_BURSELE%20MARIE%20CURIE.pdf pag 1

http://www.studentie.ro/burse/Burse-internationale-i67/Burse-ultimele-noutati-c59/Bursele-MARIE-CURIE-id9843

Articol elaborat de Kalmar Zsuzsa