Nowdays, Equine Infectious Anemia (EIA) infection of horses represents the most important infectious equine disease in Romania. EIA virus has a tropism for the cells of the monocyte/macrophages system.

It causes a persistent infection characterized by recurring febrile episodes associated to viremia, fever, thrombocytopenia, and wasting symptoms (Leroux et al., 2004; Bolfă et al., 2008). Once infected with EIAV, horses remain infected for the rest of their life. Most of the animals that survive the acute or chronic stage enter in the asymptomatic stage of disease (Leroux et al., 2004).
Our study aimed to characterize the renal, splenic, pulmonary and hepatic lesions associated with the asymptomatic form of EIA, and was performed on a number of 65 EIAV positive horses (tested by the reference AGID test). All the animals were slaughtered according to the National Eradication Process for EIA. Tissue sampling was performed from the above mentioned organs, and all tissues were prepared for histopatological examination, using standard Hematoxilin-Eosin and tricrom-Mason Stains.

The lesions were divided into specific for chronic asymptomatic form of EIA and non-specific lesions, associated with age, other infectious agents or pathogens. Typical EIA lesions included membranoproliferative glomerulonephritis, hemosiderin-bearing macrophages in alveolar walls and intravascular; the liver presented various changes, from periportal lymphocytic infiltrates to atrophic cords with sinusoidal dilation, Kupffer cell hyperplasia, increased interstitial connective tissue, hepatic hemosiderosis in Kupffer cells, periacinar fatty vacuolation. Splenic follicles were variably enlarged, hypocellular, often with a “bull’s-eye” appearance due to a sharp distinction between the cells of the follicular center and the mantle and marginal layers, hemosiderosis with macrophages and plasma cell proliferation is prominent.
In conclusion, the lack of clinical signs of horses was confirmed by the mild-moderate EIA lesions in the investigated organs.
References
1. Bolfă P., Spînu M., Catoi C., Taulescu M., Gal A., Rus V. I., Niculae M., 2008. The relation between Coggins test and ELISA in the diagnosis of equine infectious anemia. Bulletin USAMV-CN, 65, 304-309.
2. Leroux C., Cadore J. L., Montelaro R. C., 2004. Equine infectious anemia virus (EIAV): what has HIV’s country cousin got to tell us? Veterinary Research, 35, 485-512.

Article by Raluca Vidrighinescu

Din cadrul burselor în străinătate pentru studenţi oferite de universităţi, fundaţii şi alte instituţii din străinătate fac parte bursele DAAD, bursele Guvernului francez, bursele Agenţiei Universitare a Francofoniei (AUF), bursele Marie Curie, bursele Fulbright în Statele Unite ale Americii (1).

Bursele comunitare au fost lansate în anii 60, înregistrând o creştere exponenţială, astfel celui de-al 7-lea Program Cadru alocându-i-se 4,7 miliarde de euro până în 2013 (2, 7, 8, 13). Acesta are la bază calitatea resurselor umane (2, 13).

Bursele Marie Curie au fost înfiinţate în 1990, iar de atunci, peste 15000 de cercetători au primit burse individuale. În 2010, s-a înregistrat o creştere cu 20% a numărului de cereri depuse în 2009 şi cu 70% a celor depuse în 2008 (aproximativ 5000 de cereri în 2010) (4, 6, 9).

Bursele Marie Curie presupun mobilitatea cercetătorilor în Europa. Acesta este un criteriu fundamental de realizare a proiectului de cercetare (2, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12). Regatul Unit este ţara care găzduieşte cel mai mare număr de cercetători Marie Curie, fiind urmat de Germania, Franța, Spania, Țările de Jos și Italia (7).

80% din finanţare se adresează tinerilor cercetători sub 35 de ani (7, 8), doctoranzi sau post-doctorat (1, 3, 6, 7, 9, 10, 12). Astfel, li se oferă şansa, în cadrul Acţiunilor Marie Curie, de a face parte din echipe de cercetare din institute de cercetare din străinătate. „Marie Curie Training Sites” presupune stagii pe o perioadă de maxim un an în cadrul studiilor doctorale (susţinerea candidaţilor la doctorat), iar „Marie Curie Industry Host”, stagii de cercetare în industrie (parteneriate între mediul academic şi industrie) şi există chiar posibilitatea transferării tehnologice la nivel postdoctoral (1, 3, 6, 7, 9 , 10). Acţiunile Marie Curie susţin şi reintegrarea cercetătorilor care revin din străinătate (4, 5, 6, 7, 9 , 10).

Acestea fac parte din programul specific „Persoane” (4, 6, 7, 9, 11) sau „Oameni”, cum este denumit de unii autori (14, 15, 16).

Programul specific Persoane confirmă faptul că una dintre cele mai importante modalităţi de dezvoltare în domeniul ştiinţei şi tehnologiei este cantitatea şi calitatea resurselor umane, punând accent pe componenta „oameni”. Pentru a susţine dezvoltarea şi consolidarea Spaţiului European al Cercetării, obiectivul acestui program este să facă Europa „mai atractivă” pentru cei mai buni cercetători (2, 11, 13, 14, 15, 16).

Obiectivele programului „Persoane”
Acestea sunt reprezentate de întărirea potenţialului uman, din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în cadrul cercetării şi tehnologiei în Europa, prin:
- stimularea îmbrăţişării profesiei de cercetător;
- încurajarea cercetătorilor europeni să rămână în Europa;
- atragerea către Europa, a cercetătorilor din lumea întreagă, făcând Europa mai atractivă pentru cei mai buni cercetători.

Aceste acţiuni vizează cercetători în toate etapele carierei, din sectorul public şi privat, de la formare iniţială în cercetare (destinat oamenilor tineri) la învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea carierei. De asemenea, se vor face eforturi de a creşte participarea femeilor cercetător prin conceperea acţiunilor astfel astfel încât să asigure un echilibru muncă-viaţă personală echilibrat şi facilitarea reluării carierei de cercetător după o pauză (2, 11, 13, 14, 15).

Activităţile programului „Persoane”
- „Formarea iniţială a cercetătorilor” pentru a îmbuntăţi în special perspectivele carierei cercetătorilor tineri atât în sectoarele publice, cât şi în cele private, prin extinderea abilităţilor ştiinţifice şi generale ale acestora, inclusiv pe cele legate de transferul de tehnologie si antreprenoriat.

- „Învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea carierei„ pentru a sprijini cercetătorii experimentaţi în obţinerea de noi abilităţi şi competenţe sau experimentarea mobilităţii inter/multidisciplinare şi/sau intersectoriale, reluarea carierei de cercetător după o pauză şi (re)integrarea pe un post de cercetare pe termen lung după o experienţă de mobilitate transnaţională.

- „Platforme şi parteneriate industrie-mediu academic” pentru stimularea mobilităţii intersectoriale şi îmbunătăţirea schimbului de cunoştinţe prin parteneriate de cercetare în cadrul unor programe derulate pe termen lung între instituţii academice şi industrie, în special întreprinderi mici şi mijlocii, inclusiv industrii manufacturiere tradiţionale.

- „Dimensiunea internaţională”, pentru a contribui la învăţarea pe tot parcusul vieţii şi dezvoltarea carierei cercetătorilor Uniunii Europene, pentru a atrage cercetători talentaţi din afara Europei şi pentru a favoriza colaborarea cu cercetători din afara Europei.

- „Acţiuni specifice” pentru îndepărtarea obstacolelor din calea mobilităţii şi îmbunătăţirea perspectivelor carierei cercetătorilor din Europa. (2, 13, 14, 15).

Bibliografie:

1) http://www.tuiasi.ro/users/62/Oferte%20burse%20de%20mobilitate%20studenti%202008-2009.pdf pag 1-2
2) http://www.umfcluj.ro/Document_Files/International-Mobilitati-individuale/00000173/x4mfw_BURSELE%20MARIE%20CURIE.pdf pag 1
3) http://www.studentie.ro/burse/Burse-internationale-i67/Burse-ultimele-noutati-c59/Bursele-MARIE-CURIE-id9843
4) http://ec.europa.eu/romania/news/090910_marie_curie_ro.htm
5) http://www.international.asm.md/eu-integration/29-pc7/608-burse-qmarie-curieq-pentru-cercetatorii-care-vin-in-ue.html
6) http://www.finantare.ro/stire-15482-Actiunile-Marie-Curie_-numar-record-de-cereri-pentru-burse-de-cercetare-UE.html
7) http://www.dae.gov.ro/articol.php?id=1499
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/stiri/programul-marie-curie-ue-finanteaza-cercetator.html
9) http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/10/1104&format=HTML&aged=0&language=RO&guiLanguage=fr
10) http://ec.europa.eu/research/mariecurieactions/docs/inspiring_researchers_en.pdf (pag 11-14)
11) http://www.studii-doctorale.ro/UserFiles/File/Codul%20de%20Practic/Mobilitati_doctoranzi_varianta_10.02.2010.pdf (pag 26-31)
12) http://ec.europa.eu/research/fp7/understanding/marie-curieinbrief/home_en.html
13) http://cordis.europa.eu/fp7/people/home_en.html
14) http://www.eurodesk.org/edesk/SearchDb.do?go=4&progId=EU0010000050&country=EU&lang=RO&show
15) http://www.eurodesk.ro/program.php?progid=EU0010000050
16) http://www.mct.ro/ro/articol/2384/programe-internationale-programul-cadru-7-oameni-prezentare-generala

Articol elaborat de Ruxanda Flavia

Fertilization exists to supply essential nutrients to plants to achieve desired color, growth and pest resistance. As the demands of the turf are increased from lower mowing heights and increased traffic levels, additional fertility is needed to promote growth and recovery, especially in sand-based soils. Nitrogen (N) is the key element in turfgrass fertility programs. Nitrogen strongly influences the color, growth and density in turfgrass; therefore, turf managers place an emphasis on this particular nutrient. However, as the trend towards low-input turfgrass maintenance programs increase, practices such as foliar fertilization, or foliar feeding, have become more popular.
Foliar Feeding
Foliar feeding is the entry of small amounts of liquid fertilizer through the surface of plant shoots. This allows for rapid nutrient utilization by the plant, and also provides the applicator the ability to blend the fertilizer with other products, such as pesticides and micronutrients. Current formulations of liquid fertilizers are believed to penetrate mostly the transcuticular pores on foliage, which are open virtually all the time compared to stomata. Nutrients also enter stomata, but these often are closed due to environmental stresses and darkness. Also, the majority of the stomata are located underneath leaves, away from fertilizer spray patterns. Drawbacks to foliar feeding include the inability to apply large amounts of N, phosphorous (P) and potassium (K) without potentially burning the foliage. Therefore, frequent applications at a low volume are required to maintain consistent color and plant growth.
Many products claim to be true foliar fertilizers that can solve most fertility problems. However, the majority of these products lack published research to substantiate these statements. A primary concern is whether you are applying a true foliar-absorbed fertilizer. Research on banana plants determined whether foliar applications of urea were absorbed through foliage or washed off and absorbed through roots. Up to 65 percent of the foliar-applied urea was absorbed within 25 minutes, with the majority being absorbed by the lower (or younger) surface of the foliage — where the greatest number of stomata exist. Similar findings were reported in coffee, cacao and McIntosh apple. The lower leaf surfaces and younger leaves rapidly absorbed urea from foliar applications as compared to older leaves and upper leaf surfaces. Complete absorption of the urea occurred in coffee and cacao in less than 24 hours and in banana by 30 hours. The absorption of urea by the lower surface of younger McIntosh apple leaves was as high as 85 percent in a two-hour absorption period, compared to the lower leaf surface of older leaves.
Many foliar applied products also contain “hidden” ingredients, such as iron, not specified on the label. So while you may be satisfied with the results, you may not realize which ingredient, specifically, is providing this response. One way to identify it is to know exactly which elements can be absorbed and moved through the plant. Mobile elements such as N, magnesium and sulfur are transported through phloem tissue in leaves. Meanwhile, immobile elements such as calcium and boron will not move through the phloem, thus, would not be as effective if applied as a foliar fertilizer.
Previous research has reported approximately 55 percent of N-urea applied was absorbed by tall fescue and Penncross creeping bentgrass. Similar results occurred among eight cool-season turfgrasses with absorption of N ranging by cultivar from 31 to 61 percent over 72 hours. Lower values have been observed in Kentucky bluegrass and perennial ryegrass as the absorption of applied N-urea ranged from 43 and 35 percent, respectively, over 48 hours. In 2002, N adsorption rates were compared among six warm-season turfgrasses. Long-term N recovery analysis showed that St. Augustinegrass exhibited the most efficient recovery of 84 percent of applied N allocated to new leaf tissue, while centipedegrass was the least efficient at 63 percent allocated. Also, N uptake analysis proved Tifway bermudagrass exhibited more efficient N adsorption than Meyer zoysiagrass, with the majority of the N being located in the shoots (38 to 63 percent).
Previous research in McIntosh apple focused on parameters hindering foliar urea uptake. These included existing N levels in the foliage, pH of the spray, temperature and the influence of wetting agents. High existing nitrogen levels in the foliage and low temperatures (~21°C compared to 32°C) promoted best absorption. Also, incorporating a wetting agent into the spray (Tween 80 and Tween 20) approximately doubled the percent of urea absorbed, compared to a pure water solution.
Most research indicates that with urea, for instance, liquid and dry (granular) formulations produce little differences in turf growth and quality. However, previous research with urea noted foliar feeding accounted for 95 percent of plant use compared to approximately 10 percent use from soil applications. In an attempt to address efficacy questions, studies compared fluid and foliar nutrition programs to conventional programs (conventional programs designed by select golf course superintendents in the state of Nebraska) on Providence creeping bentgrass. Fluid and foliar programs were comparable to the conventional programs in terms of color and density while incorporating 25 to 80 percent less N. Furthermore, it was suggested foliar fertilizers should not replace conventional fertilizer programs (liquids and water-soluble controlled-release granular fertilizers). However, “true” foliar fertilizers can increase the growth and vigor in turf under high maintenance, especially under stresses such as increased heat. Also, with the increased attention placed on N and phosphorous leaching, liquid fertilization could be very beneficial. The low input required by foliar applications could pose a smaller risk to the environment in terms of leaching.

Current Researsh
If you couple a foliar-absorbed product with a sound, granular soil-based fertility program, the potential to produce high-quality turfgrass with minimal rates is feasible. To build upon previous research and to determine advantages and disadvantages between dry and liquid fertilizers applied to turf, research is being conducted at Clemson University to address: (1) what is a true foliar fertilizer; (2) what is their effectiveness; and (3) long-term effects on plant vigor and recuperative potential of foliar vs. granular fertilization programs. Researchers are evaluating various annual N rates with various ratios of liquid vs. granular products on creeping bentgrass, with emphasis on the long-term response to this. In addition, laboratory studies will identify how much liquid fertilizer is actually being foliar absorbed. Such research could supply turf managers with knowledge needed to determine the effectiveness of these foliar products and their cost effectiveness.

Bibliography:

http://grounds-mag.com

Articol elaborat de Porutiu Andra
Agronomie, Doctorat, Anul 1

FP7 este programul european de cercetare care a început la sfârşitul anului 2006 şi dispune de o finanţare de 70 miliarde de Euro pe şapte ani. În viziunea Comisiei Europene, el reprezintă “o investiţie în viitorul Europei”. El constituie, alături de alte reforme prevăzute a se petrece la nivel naţional şi european, una dintre iniţiativele menite să transpună în viaţă obiectivul stabilit de şefii de stat în anul 2000 la Lisabona, de transformare a UE în 2010 în “cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere”.
Pentru a înţelege spiritul şi conţinutul FP7 e recomandabil să se se descrie pe scurt contextual european actual. În primul rând, trebuie remarcat că iniţiativele europene pornesc de la conştientizarea preocupărilor şi aspiraţiilor cetăţenilor UE (locuri de muncă, creştere economică şi o reţea adecvată de instituţii şi relaţii sociale) precum şi de la constatarea că lipsa actuală a unei creşteri economice corespunzătoare afectează întreaga societate, cetăţenii şi întreprinderile. FP7 apare întrun moment de evaluare în care se constată că rezultatele nu sunt cele aşteptate şi că pachetul de reforme, care e caracterizat de 28 obiective principale, 120 de subobiective şi 117 de indicatori, nu e însoţit de o angajare în măsura dorită a celor 25 de state membre. În consecinţă Strategia de la Lisabona a fost actualizată punându-se accentul pe creşterea economică şi folosirea forţei de muncă.
Cei care au proiectat FP7 au ţinut cont atât de constatările pozitive cât şi de cele negative legate de derularea programelor de cercetare anterioare. Astfel, există numeroase exemple de proiecte care au primit finanţare şi au obţinut rezultate importante din punct de vedere al necesităţilor societăţii europene ca: identificarea funcţiilor genelor în rezistenţa la îmbolnăviri, proiectarea unor panouri solare parabolice pentru obţinerea energiei viitorului, realizarea unor roboţi avansaţi cu aplicaţii în îngrijirea sănătăţii. În acelaşi timp, se poate observa că bugetul limitat al programului anterior (FP6) a făcut ca numai 15% din propunerile de proiecte să poată fi finanţate şi, în consecinţă, o serie de proiecte excelente nu au fost acceptate. În prezent se apreciază că această situaţie a condus la ratarea de către cercetarea europeană a unor oportunităţi importante in domenii ca de exemplu: siguranţa nucleară, contaminarea alimentelor, protecţia biosferei terestre, siguranţa tunelelor rutiere etc.
Plecând de la învăţămintele trase din analiza desfăşurării programelor anterioare, Comisia Europeană are în vedere dublarea bugetului. Prin aceasta se urmăreşte: îmbunătăţirea mai multor indicatori ca:

a) numărul de posturi noi de cercetători finanţate (220.000 în FP7 faţă de 70.000 în FP6),
b) numărul de contacte (20.000 în FP7 faţă de 7.500-8.000 în FP6),
c) numărul de participanţi la proiectele de cercetare finanţate (200.000 în FP7 faţă de 75.000 – 83.000 în FP6),
d) finanţarea anuală suplimentară a 500 de IMM (întreprinderi mici şi mijlocii).
În realizarea obiectivelor FP7 vor fi folosite mai multe “instrumente” noi ca: a) fondul de risc acordat Băncii Europene pentru Investiţii, astfel încât aceasta să acorde pentru fiecare Euro primit, împrumuturi de 6 Euro pentru proiectele mari, b) Consiliul European al Cercetării care va aborda cercetarea fundamentală; c) Iniţiativele tehnologice comune pentru realizarea unor parteneriate de tip “public-privat” paneuropene. În câteva domenii ca: nanoelectronica, cercetarea medicală, controlul traficului aerian, monitorizarea globală a mediului ambiant, sisteme de calcul de tip “embedded”.
Cele patru programe specifice mari ale FP7 sunt:
•“Cooperarea” între diverse organizaţii (universităţi, institute, industrie, administraţie publică) pe nouă tematici (tehnologii informatice si de comunicatii; energie; sănătate; producţia de alimente, agricultura şi biotehnologii; nanoştiinţe, nanotehnologiui, materiale şi noi tehnologii de producţie; energie şi mediu inclusiv schimbările climei; transport; ştiinţe socio-umane; securitate şi spaţiu) .
•“Idei” care urmăreşte sprijinirea creativităţii în cercetare sub coordonarea Consiliului European alCercetării.
•“Oameni”, care vizează creşterea cantitativă şi calitativă a resurselor umane antrenate în cercetarea europeană.
•“Capacităţi”, care se referă la întărirea infrastructurilor de cercetare, sprijinirea IMM, dezvoltarea unor “regiuni bazate pe cunoaştere”.
•Întărirea “Institutelor de cercetare comune” (Joint Research Centers – JRC) care au ca scop furnizarea de “servicii ştiinţifice” statelor membre şi Comisiei Europene.

Bibliografie:

http://ec.europa.eu

www.infp.infp.ro
www.rointera.ro
www.cercetareromania.ro
Articol elaborat de Porutiu Andra
Agronomie, Doctorat, Anul 1

TOXIINFECTIILE ALIMENTARE, DATE EPIDEMIOLOGICE

Toxiinfecţiile şi intoxicaţiile alimentare reprezintă în ziua de azi o problemă mai importantă pentru guverne, medici şi industria alimentară decât până acum. Câţiva dintre factorii care au dus la acest lucru sunt noii agenţi cauzatori identificaţi, creşterea numărului de focare de toxiinfecţii alimentare înregistrate, impactul acestor afecţiuni asupra copiilor şi vârstnicilor, dezvoltarea unor noii industrii alimentare şi creşterea transporturilor de produse alimentare proaspete sau îngheţate de la o ţară la alta. Pentru aprecierea dinamicii acestor boli se cere un sistem de supraveghere atent atât pe plan local, cât şi naţional sau internaţional. De asemenea este importantă cercetarea epidemiologică riguroasă în domeniu. Din acest motiv am finalizat acest referat privind studiile şi datele epidemiologice recente legate de toxiinfecţiile alimentare în corelaţie cu măsurile de control igienico-sanitar alimentar.
Toxiinfecţiile şi intoxicaţiile alimentare sunt o problemă mult mai mare pentru guverne şi industria alimentară de azi decât în ultimele decade. Câţiva dintre factori care au condus la aceasta sunt: identificarea de noi agenţi cu risc de boală, faptul ca unii agenţi tradiţionali sunt asociaţi azi cu alimente care înainte nu prezentau un risc, o creştere a numărului de focare masive de infecţie înregistrate, impactul toxiinfecţiilor alimentare (TIA) asupra copiilor, vârstnicilor şi imunodeprimaţilor, populaţia migratoare care cere mâncare tradiţională în noul loc de rezidenţă, raspândirea transporturilor de preparate alimentare proaspete sau îngheţate de la o ţară la alta sau dezvoltarea de noi tipuri industrii alimentare inclusiv a celor din acvacultură [15, 21, 23].
Din aceste motive, pentru o monitorizare mai eficientă a creşterii sau scăderii frecvenţei toxiinfecţiilor alimentare se cere un sistem de supraveghere eficient atât la nivel local cât şi naţional sau internaţional. Datele de laborator şi rapoartele afecţiunilor declarate au valoarea lor în evaluarea modificărilor care au loc în timp în cazul unor boli enterale, dar de obicei nu dezvăluie cauza îmbolnăvirii. Studiile epidemiologice specifice sunt folositoare pentru arealul investigat, dar deseori ridică semne de întrebare dacă pot fi extrapolate la alte zone geografice sau la alte ţări [6].
Ancheta în focar ne arată că un anume set de circumstanţe au condus la apariţia bolii şi că un alt focar poate sa reapară sub acţiunea aceloraşi cauze, chiar daca nu sunt identice. Programele de control au fost adesea orientate după concluziile cercetărilor prin anchete specifice în focarele de TIA. Din nefericire, combinaţia agent patogen-aliment care a condus la izbucnirea acestor boli în focare nu a putut fi prezisa din datele cercetărilor anterioare, iar fără îndoială agenţii TIA vor continua să ne surprindă şi în viitor.
Totuşi datele investigaţiilor din toată lumea evidenţiază unele elemente comune: este încă cel mai important agent biologic cauzator de TIA, în special tulpinile de şi, alimentele de origine animală, în particular carnea şi ouăle, sunt cel mai adesea implicate; deserturile, îngheţata şi produsele de patiserie sunt de asemenea preparate frecvent menţionate, dar unele din acestea conţin ouă crude sau ingrediente incomplet gătite; incidentele apar cel mai frecvent în case particulare sau în restaurante şi principalii factori care contribuie la răspândirea TIA sunt temperaturile insuficient controlate în prepararea, gătirea sau depozitarea alimentelor [15, 22, 25].
Clostridium botulinum şi sunt mai des întâlnite în ţările industrializate decât în cele mai sărace. şi paraziţii sunt principalele cauze de TIA în ţările în curs de dezvoltare, deşi este greu să se delimiteze câte cazuri sunt determinate de alimentele contaminate, câte de apă sau prin transmiterea de la om la om. Aparenta scădere a cazurilor de TIA cu şi din ţările dezvoltate poate fi legată de îmbunătăţirea controlului termic de preparare alimentară în bucătărie [1, 8].
Un număr crescând de afecţiuni sunt de natură internaţională, prin contaminarea unui produs comercializat dintr-o ţară şi afectarea persoanelor din alte ţări, sau turiştii contaminaţi în străinătate şi transmiţând agentul patogen la întoarcerea acasă [21].
Din aceste motive trebuie susţinute, financiar şi prin cercetare, programele de control şi supraveghere a TIA atât în ţările industrializate cât şi peste tot în lume.
Bolile de origine alimentară reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Ele sunt provocate de ingerarea alimentelor şi apei contaminate cu microorganisme sau toxinele lor. Majoritatea bolilor de origine alimentară sau hidrică sunt considerate toxiinfecţii alimentare, o grupa de boli a căror definiţie este încă discutabilă [2].
Toxiinfecţiile alimentare sunt îmbolnăviri acute plurietiologice de cauză toxică sau infecţioasă, apărute la maximum 72 de ore după consumul unor alimente contaminte cu microorganisme, toxine microbiene sau substanţe chimice toxice. Nu se cunoaşte incidenţa reală a TIA, fenomenul de “iceberg” existând şi în cadrul acestei categorii de îmbolnăviri [3].
Siguranţa alimentelor este o problema complexă care depinde de un grup de factori de mediu, culturali şi socio-economici interconectaţi. Scopul epidemiologiei şi controlului este să definească aceşti factori, modul lor de interacţiune şi importanţa lor în lanţul transmiterii infecţiei prin aliment. Aportul alimentar ne aduce in contact intim cu o varietate de microorganisme care sunt prezente în producerea şi prepararea alimentelor din meniu. Nu putem defini exact ce este şi ce nu este sigur de a fi mâncat, preparat sau păstrat însă totuşi în ultimele decade aplicarea metodelor epidemiologice de studiu au condus la îmbunătăţirea dramatică din siguranţa alimentară, în ţările dezvoltate. La noi, încă mai lasă mult de dorit, de supravegheat [2].
Un program eficient de supraveghere a calităţii alimentului pentru protecţia populaţiei cuprinde investigarea incidenţei TIA, analizele specifice de laborator a alimentelor şi agenţilor patogeni sau contaminanţi, inspecţiile regulate în lanţul alimentar, o legislaţie adecvată în prevenţia TIA precum şi educarea personalului implicat în industria alimentară, a celui de deservire şi a consumatorului însuşi.
Supravegherea este necesară pentru identificarea tipului de TIA, a cauzelor implicate şi a impactului socio-economic al acestora pentru evaluarea metodelor de control de scurtă sau de lungă durată care se cer [12, 14].
Există cel puţin patru componente pentru definirea unui sistem eficient de control: anunţarea rapidă a bolii, rezultate riguroase de laborator, raportarea incidenţei TIA şi folosirea unor studii epidemiologice şi metode de supraveghere speciale, inclusiv programele santinelă, pentru evidenţierea cât mai reală a nivelului de morbiditate existent.
În Europa, în ultimii ani, studiile efectuate au relatat rate de incidenţă crescute în Austria şi Anglia, relativ stabile pentru Spania şi Scoţia şi în scădere în Polonia [10, 12, 19]. Salmonelozele şi mai ales campylobacteriozele au avut o creştere în ultima perioada de timp în Europa de Est [10]. O sursă de infecţie implicată a fost turismul în zonele mediteraneene, asiatice sau africane [18, 19, 25].
În ultimii ani, principalii agenţi bacterieni implicaţi în transmiterea TIA in Europa au fost . (84,5% din focare), 3,5%, 3%, 1% şi 1%. Toţi ceilalţi agenţi cauzatori de afecţiuni transmise prin alimente au fost identificaţi într-o pondere de sub 1% cu excepţia (1,5%) şi a intoxicaţiile prin ciuperci (1,3%) [9, 22, 26].
În România, în anul 2000 dintr-o medie de 100 de focare de TIA 57 au fost date de , 24 de , 10 de alte bacterii, 3 de , 3 parazitare (), 2 de şi 1 de [2, 4].
Factorii epidemiologici de mediu sunt foarte importanţi în condiţionarea procesului epidemiologic al TIA. Anotimpul cald favorizează atât contaminarea în sine a alimentelor prin activitatea biologică mai intensă a vectorilor extraumani, cât şi înmulţirea microorganismelor în alimentele păstrate la temperaturi neadecvate.
In Romanaia, monitorizarea TIC se face cu ajutorul Sistemul SRAAF (Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje), conform ORDINULUI nr. 68 din 13 iulie 2005 – Norme privind Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje, unde Emitent / Autorităţi sunt MAPDR, ANSVSA, MS, ANPC.

BIBLIOGRAFIE
1. ANGELILLO IF, VIGGIANI NM, RIZZO L, BIANCO A – J Food Prot, 2000, 63(3): 381-5
2. BÂRZOI D, MEICA S, NEGUŢ M. – ed. Diacon Coresi, Bucureşti, 1999
3. BOCŞAN I. – , ed. Medicală Universitară “Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca, 1999
4. BORGDORFF MW, MOTARJEMI Y. – Surveillance of foodborne diseases: what are the options?, World Health Stat Q, 1997, 50(1-2): 12-23
5. DOYLE MP – Reducing foodborne disease: what are the priorities?, Nutrition, 2000, 16(7-8): 647-9
6. FISCHHOFF B, DOWNS JS – Communicating foodborne disease risk, Emerg Infect Dis, 1997, 3(4): 489-95
7. JONES TF, GERBER DE – , Emerg Infect Dis, 2001, 7(5): 904-5
8. KASSA H, HARRINGTON B. – , J Food Prot, 2001, 64(4): 509-13
9. KEENE WE – Lessons from investigations of foodborne disease outbreaks, JAMA, 1999, 281(19): 1845-7
10. KESSEL AS, GILLESPIE IA, O’BRIEN SJ – , Commun Dis Public Health, 2001, 4(3): 171-7
11. LIANG AP, KOOPMANS M, DOYLE MP, BERNARD DT – , Emerg Infect Dis, 2001, 7(3 Suppl): 533-4
12. LINDQVIST R, ANDERSSON Y, DE JONG B, NORBERG P. – , J Food Prot, 2000, 63(10): 1315-20
13. MĂNESCU S. – , ed Medicală, Bucureşti, 1996
14. MOTARJEMI Y, KAFERSTEIN FK – Global estimation of foodborne diseases, World Health Stat Q, 1997, 50(1-2): 5-11
15. OLSEN SJ, MACKINNON LC, GOULDING JS – , Mor Mortal Wkly Rep CDC Surveill Summ, 2000, 49(1): 1-62
16. PANISELLO PJ, ROONEY R, QUANTICK PC – , Int J Food Microbiol, 2000, 59(3): 221-34
17. POTTER ME, TAUXE RV – Epidemiology of foodborne diseases: tools and applications, World Health Stat Q, 1997, 50(1-2): 24- 27
18. PRIER R, SOLNICK JV – , Postgrad Med, 2000, 107(4): 245-52, 255
19. PRZYBYLSKA A. – , Przegl Epidemiol, 2001, 55(1-2): 93-102
20. ROSE JB, EPSTEIN PR, LIPP EK – , Environ Health Perspect, 2001, 109 Suppl 2: 211-21
21. SAMUEL MC, PORTNOY D, TAUXE RV. , J Food Prot, 2001, 64(8): 1261-4
22. SCHLUNDT J. – , Biomed Environ Sci, 2001, 14(1-2): 44-52
23. SEWELL AM, FARBER JM – Foodborne outbreaks in Canada linked to produce, J Food Prot, 2001, 64(11): 1863-77
24. TAMBLYN SE – The frustrations of fighting foodborne disease, CMAJ, 2000, 162(10): 1429-30
25. TIRADO C, SCHMIDT K. – , Health Organization, J Infect, 2001, 43(1): 80-4
26. TODD EC. – Epidemiology of foodborne diseases: a worldwide review, World Health Stat Q, 1997, 50(1-2): 30-50
27. VAN LOOCK F, DUCOFFRE G, DUMONT JM – , Acta Clin Belg, 2000, 55(6): 300-6
28. *** MMWR: , MMWR Morb Mortal Wkly Rep, 2001, 50 RR-2: 1- 11
29. *** MMWR – , MMWR Morb Mortal Wkly Rep, 1997, 46(12): 258-61
30. *** CDC – From the Centers for Disease Control and Prevention. Preliminary FoodNet data on the incidence of foodborne illnesses–selected sites, United States, 2000, JAMA, 2001, 285(16): 2071-3
31. ORDINULUI nr. 68 din 13 iulie 2005 – Norme privind Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje, unde Emitent / Autorităţi sunt MAPDR, ANSVSA, MS, ANPC.

ARTICOL ELABORAT DE VARAREAN DINUTA RODICA(CAS SOMESAN)